Hotel National

 În cuvântul la ediția românească autorul își prezintă explicit intenția: „În romanul Hotel Național, acțiunea care se desfășoară în prim-plan este povestea eroilor cu ideologie de stânga, care au trăit toate evenimentele din deceniul anilor ’50 până în zilele noastre. În plan secundar mustesc toate acele întrebări, căutări, speranțe dezmințite și dezamăgiri legate de romantismul unei ideologii zdrobite în aparatul de represiune al puterii de stat. Nu este vorba de un roman istoric în sensul strict al termenului. Istoria este protagonistul invizibil al romanului întrucât evenimentele istorice determină în mod decisiv viața eroilor”. 

În cuvântul-înainte scriitoarea ateniană Chrysa Fanti fixează romanul în tradiția literaturii grecești care a abordat tema Ocupației și a Războiului Civil, tradiție reprezentată de nume de seamă precum Stratis Tsirkas, Dimitris Hatzis, Antonis Samarakis, Vasilis Vasilikos, Mari Douka.             «După cum  în prozele similare ale celei de-a doua generații postbelice, trauma istorică, în loc să fie cicatrizată, devine de fapt mai profundă din cauza inerției pe care o aduc înfrângerea și lipsa de încredere în orice este „eroic” sau „epic”, la fel și în Hotel Național, înfrângerea politică și invalidarea socială vin să intensifice agonia, neliniștea existențială, înstrăinarea și sentimentul vinovăției personale, ducând nu numai protagoniștii, dar majoritatea persoanelor care-i înconjoară, la o singurătate generală și aproape inexplicabilă. O senzație de absurd, de zădărnicie și înstrăinare interioară foarte apropiată de spiritul existențialismului și al contestării intelectualilor francezi ai acelei epoci.»

„Cât de ușor este pentru cineva să judece istoria și protagoniștii săi privind lucrurile retrospectiv și dintr-un climat de siguranță? ” – se întreabă autorul. Și continuă: „Cât de compatibilă este Stânga cu puterea? Este o altă întrebare care străbate problematica romanului. Și care îl face actual, dacă ne gândim la numeroasele fapte de curaj din epoca noastră care s-au dovedit zadarnice..Acestea sunt întrebări care se referă la a doua lectură a istoriei. Mi se pare că este foarte comod să judeci istorii ale oamenilor sau chiar istoria propriu-zisă cu aroganța celui care pretinde că deține adevărul absolut. Asta am urmărit să explic în romanul Hotel Național. Am însoțit eroii în drumul lor plin de încercări, cu dispoziția de a nu-i judeca.”

            Cartea a stârnit dezbateri în lumea literară greacă și cipriotă, dat fiind că pune în discuție o temă delicată și dureroasă, căderea comunismului și dizolvarea blocului socialist, cu consecințe asupra vieții oamenilor. În opinia lui Yorgos Moleskis, poet și traducător, care urmărește atent fenomenul literar din țara sa, Stavros Christodoulou „mânuiește tema cu bună cunoaștere a lucrurilor, la care l-au condus atât experiența jurnalistică, cunoașterea poveștilor de viață ale multor oameni care s-au aflat în vârtejul evenimentelor istorice și politice ale vremii, cât și experiențe personale ale tatălui său…[Autorul] a reușit să topească toate acestea, în mod absolut convingător, într-o operă cu personaje vii, bine portretizate și, totodată, să reconstituie climatul politic și social al unei epoci fluide și cu schimbări devastatoare”.

            Un roman a cărui scenă principală de desfășurare este Bucureștiul anilor socialismului, descris de un profesionist al condeiului, jurnalist și scriitor al cărui talent a fost salutat de critica literară încă de la debut, are toate atuurile să devină o lectură interesantă și captivantă pentru cititorul român.