„O proză memorialistică de cea mai bună calitate, cu răsfrângeri în actualitate sau, dimpotrivă, plecând de la faptul cotidian pentru a rememora și reînvia o altă lume, ne întâmpină în cartea Corneliei Bartels, inspirat intitulată Decupaje. Trebuie spus la bun început: ultimele decenii ale veacului trecut nu numai că par, ele chiar sunt o altă lume față de ceea ce trăim în prezent. Departe de tonalități sentimentale care ar fi putut deranja, poate, cititorul grăbit de astăzi, «decupajele» scriitoarei stabilite în Germania [la Mönchengladbach] se reunesc într-o construcție unitară, ce ar putea fi așezată la rigoare în
formula romanului memorialistic, în care prezentul și trecutul comunică descoperindu-se și redescoperindu-se.” (Costin Tuchilă, Fragment şi întreg, prefață).
Emoționantă întâlnire a Corneliei Bartels cu ea însăși, cu tinerețea și experiențele ei literare, frânte într-o zi doar pentru faptul că a îndrăznit să plece! Din colțul ei de Germanie, a început să depene amintiri, a reînceput să lucreze cu aceeași bucurie, fiindcă această lume a cuvântului scris este fascinație, este aventura minții, este viață, este emoție!” (Pușa Roth, Am fost odată ca niciodată, dacă n-aş fi nu m-aş povesti!, postfaţă)
Descriere
„O proză memorialistică de cea mai bună calitate, cu răsfrângeri în actualitate sau, dimpotrivă, plecând de la faptul cotidian pentru a rememora și reînvia o altă lume, ne întâmpină în cartea Corneliei Bartels, inspirat intitulată Decupaje. Trebuie spus la bun început: ultimele decenii ale veacului trecut nu numai că par, ele chiar sunt o altă lume față de ceea ce trăim în prezent. Departe de tonalități sentimentale care ar fi putut deranja, poate, cititorul grăbit de astăzi, «decupajele» scriitoarei stabilite în Germania [la Mönchengladbach] se reunesc într-o construcție unitară, ce ar putea fi așezată la rigoare în
formula romanului memorialistic, în care prezentul și trecutul comunică descoperindu-se și redescoperindu-se.” (Costin Tuchilă, Fragment şi întreg, prefață).
Emoționantă întâlnire a Corneliei Bartels cu ea însăși, cu tinerețea și experiențele ei literare, frânte într-o zi doar pentru faptul că a îndrăznit să plece! Din colțul ei de Germanie, a început să depene amintiri, a reînceput să lucreze cu aceeași bucurie, fiindcă această lume a cuvântului scris este fascinație, este aventura minții, este viață, este emoție!” (Pușa Roth, Am fost odată ca niciodată, dacă n-aş fi nu m-aş povesti!, postfaţă)